vizualizare

Vizualizarea este procesul de reprezentare a informațiilor, datelor sau conceptelor prin elemente vizuale pentru a facilita înțelegerea, comunicarea și analiza. Ea acoperă o gamă largă de forme, de la grafice staționare la tablouri interactive și simulări vizuale.

Termenul derivă din cuvântul latin visualis, apoi prin franceza și engleza moderne, iar în limba română se referă atât la vizualizarea datelor, cât și la reprezentări vizuale ale ideilor. Se practică atât vizualizări staționare, cât și vizualizări dinamice.

Tipuri și metode includ vizualizarea datelor (grafice, diagrame, hărți, hărți de căldură, linii temporale), vizualizarea științifică (randări volumetrice, suprafețe), vizualizarea informațională (infografice, diagrame de structură) și vizualizarea interactivă (dashboards, filtre, legături între vizualizări).

Aplicabilități: afaceri, cercetare, jurnalism, educație, urbanism, medicină și inginerie. Scopul este identificarea tendințelor, modularea relațiilor dintre variabile, compararea categoriilor și sprijinul decizional prin comunicarea clară a observațiilor.

Principii și provocări: claritate, acuratețe și eficiență în comunicare; alegerea tipului adecvat de reprezentare; evitarea părtinirii vizuale și a manipulării; accesibilitate (palete prietenoase pentru daltoni), scalabilitate și etică a datelor. Exemple de instrumente includ soluții de tip BI, biblioteci de vizualizare și software de analiză.