comunicare

Comunicare, în sens general, este procesul prin care informația este creată, transmisă, recepționată și interpretată de către indivizi sau grupuri. În funcție de context, comunicarea poate implica cuvinte, gesturi, texte sau semne vizuale și poate fi interpersonală, de masă sau organizațională.

Termenul provine din latina communicare, a face comun, a împărtăși. În limba română, „comunicare” desemnează atât actul de a comunica cât și rezultatul său, adică mesajul sau comunicatul oficial (comunicare de presă).

Cadrul disciplinar: Comunicarea este un domeniu central în științele sociale, psihologie, lingvistică și studiile despre mass-media. Modelele teoretice descriu relația emițător-mesaj-receptor, cu codare, decodare, canal, feedback și zgomot. Un model influent este cel al lui Shannon–Weaver, care evidențiază factorii de distorsiune și fluxul de informații într-un sistem de comunicații.

Tipuri, canale și aplicații: Comunicarea poate fi interpersonală sau de masă, verbală sau nonverbală, scrisă sau digitală; poate fi sincronă sau asincronă. Canalele includ fața în față, telefon, email, mesagerie și platforme online. Domeniile de aplicare includ relații publice, marketing, jurnalism, educație, diplomație și managementul organizațional. În uzul cotidian, termenul poate desemna atât procesul de comunicare, cât și un comunicat oficial, cunoscut ca comunicare de presă.