cercetare

Cercetarea este un proces sistematic și atent planificat de investigare care are ca scop producerea de cunoștințe noi sau verificarea ipotezelor privind fenomene, relații și mecanisme din lumea reală. Ea poate avea drept obiect atât de înțeles teoretic, cât și practic, în diverse domenii ale cunoașterii.

Etymologia termenului indică rădăcini în verbul cerceta, a explora sau a investiga. În uzul științific românesc, cercetarea cuprinde activități variate, de la cercetare fundamentală, orientată spre înțelegerea principiilor generale, la cercetare aplicată, orientată către soluționarea unor probleme concrete sau dezvoltarea de tehnologii noi.

Domenii și metodologii: cercetarea se desfășoară în științe naturale și exacte, științe sociale și umaniste, inginerie, științe din domeniul artei și culturii. Metodele includ cercetări cantitative și calitative, experiment, observație, anchete, studii de caz, modelare, simulare, analiză documentară și meta-analiză.

Procesul de cercetare implică definirea problemei, formularea ipotezelor, proiectarea studiului, colectarea și analiza datelor, interpretarea rezultatelor, validarea și replicabilitatea acestora, precum și diseminarea concluziilor prin publicații, conferințe sau alte canale. Criticile colegiale și examinarea de tip peer review sunt frecvente în evaluarea calității cercetării.

Etică și integritate: cercetarea respectă principiile de consimțământ informat, protecția datelor, bună practică științifică, evitare plagii și gestionarea corectă a intereselor, asigurând transparența și responsabilitatea socială a muncii științifice.

Finanțare și impact: resursele provin din fonduri publice, private sau internaționale, iar rezultatele sunt comunicate prin reviste, rapoarte, conferințe și brevete. Cercetarea contribuie la progresul cunoștințelor, la elaborarea politicilor publice și la dezvoltarea tehnologică și socială.