interpretarea

Interpretarea este actul sau rezultatul înțelegării unui mesaj, text sau situație, prin deducerea semnificațiilor, intențiilor sau sensurilor reprezentate. Din punct de vedere etimologic, termenul provine de la verbul interpreta. În uz comun, interpretarea poate desemna atât explicarea sensului unui text, cât și modul în care o situație este trasată în practică sau cum o lucrare artistică este înțeleasă.

În lingvistică, traducere și comunicare, interpretarea implică decodarea semnificației în contextul limbajului, culturii și situației de comunicare. Ea ține cont de contextul cultural, de scopul comunicării și de presupunerile despre intenția vorbitorului, precum și de nuanțe precum tonul sau gesturile.

În arta muzicală și literară, interpretarea se referă la modul în care o lucrare este realizată sau prezentată de către performer sau lector. În muzică, interpretarea cuprinde tempo-ul, frazarea și dinamicile, reflectând viziunea artistului asupra piesei. În literatură sau teatru, interpretarea poate însemna felul în care textul este citit, pus în scenă sau analizat.

În drept și filosofie, interpretarea se referă la elucidarea sensului normativ sau textual al legilor, contractelor sau codurilor. Metodele includ interpretarea literală, teleologică (lăsarea la iveală a scopului) și abordările hermeneutice, cu atenție la context, precedent și sistemul juridic.

În științe sociale și în analiză de date, interpretarea rezultatelor presupune solicitarea de explicații plausibile pentru observații, luând în considerare limitările datelor și contextul cercetării.