observabilitate

Observabilitatea este capacitatea unui sistem de a oferi indicii despre starea sa internă prin ieșirile sale externe. Se referă la posibilitatea de a deduce comportamentul și starea internă a unui sistem software din datele generate în timpul funcționării, cum ar fi evenimentele, măsurătorile și traseele. Se utilizează pentru investigarea erorilor, înțelegerea performanței și optimizarea comportamentului.

Sursele de date obișnuite sunt jurnalele (logs), metricile și traseele (traces), completate uneori de evenimente și profiluri. Jurnalele înregistrează mesaje discrete cu context; metricile captează serii de timp; traseele urmăresc o cerere prin diferite servicii. Instrumentarea este procesul de adăugare a codului sau utilizarea bibliotecilor pentru a genera aceste semnale, iar identificatorii de corelație permit analiză end-to-end.

În practică, observabilitatea susține depanarea, răspunsul la incidente, planificarea capacității și optimizarea performanței. Este deosebit de importantă în medii distribuite și cloud-native, unde componentele sunt numeroase și dinamice. O observabilitate eficientă combină calitatea datelor, stocarea scalabilă, interogarea eficace, vizualizarea utilă și alertarea.

Observabilitatea este asociată cu monitorizarea, dar nu este identică: monitorizarea reprezintă colectarea și evaluarea continuă a semnalelor predefinite pentru a detecta anomalii, în timp ce observabilitatea reprezintă capacitatea de a explica starea sistemului din ieșirile sale.

Practici din industrie includ utilizarea formatelor și protocoalelor de telemetrie standardizate, cum ar fi OpenTelemetry, și proiectarea sistemelor instrumentate încă de la început. Analiștii construiesc tablouri de bord, rulează interogări ad-hoc și stabilesc reguli de alertare care reflectă obiectivele de afaceri și fiabilitate. Considerații legate de confidențialitate, costuri și retenția datelor modelează ce date se păstrează și cum se folosesc.