identificatorii

Identificatorii sunt șiruri de caractere, numere sau alte forme care identifică în mod unic o entitate într-un sistem. Ei permit referința, accesul și localizarea obiectelor precum utilizatori, fișiere, înregistrări sau resurse online.

Principalele caracteristici ale identificatorilor sunt unicitatea, persistența în timp, stabilitatea în fața modificărilor de nume sau de locație și posibilitatea de a fi validate în timpul introducerii.

Există mai multe clase de identificatori: identificatori locali (unici într-un sistem sau într-o bază de date); identificatori globali (unici la scară mondială, de exemplu UUID sau GUID). De asemenea, există identificatori semnificativi sau standardizați, cum ar fi ISBN pentru cărți, DOI pentru obiecte de cercetare, ISSN pentru reviste, sau URI/URL pentru resurse web.

Generare și formatare: pot fi creați de sisteme automat sau manual; pot fi deterministi sau aleatori; se impun reguli de validare, precum lungimea sau caractere alfanumerice, sau includ verificări de tip checksum (de exemplu pentru ISBN) în cazuri speciale. Formatul poate afecta interoperabilitatea dintre sisteme.

Utilizare și provocări: identificatorii sunt folosiți în baze de date, API-uri, documente și resurse de rețea pentru a menține referințe consistente. Probleme comune includ coliziunile, migrarea identificatorilor în timpul restructurărilor, pierderea persistenței sau riscurile de confidențialitate.

În concluzie, identificatorii joacă un rol central în managementul datelor, facilitând identificarea, căutarea și interoperabilitatea între sisteme diverse.