criptografiei

Criptografia este știința protejării informațiilor prin transformarea mesajelor în forme neinteligibile pentru destinatari neautorizați, urmate de restabilirea lor de către destinatarii legitimi. Ea vizează confidențialitatea, integritatea, autentificarea și non-repudiabilitatea comunicațiilor și a datelor. Criptografia modernă combină teoria informației cu practici de securitate în sisteme informatice, comunicații și internet.

Conceptual, criptografia se bazează pe chei și algoritmi. Cheia poate fi secretă (criptografie simetrică) sau poate exista în perechi publică/privată (criptografie asimetrică). Criptarea transformă mesajul în text criptat; decriptarea, cu cheia corespunzătoare, restaurează textul clar. Alte componente includ funcțiile hash pentru verificarea integrității și semnăturile digitale pentru autentificare și non-repudiabilitate. Certificatele digitale și PKI facilitează încrederea între părți.

Istoria criptografiei combină metode antice, precum cifra lui Caesar, cu realizări moderne. În secolul XX, teoria informației a permis evaluarea securității; în anii 70-80 au apărut criptografia cu chei publice (RSA, Diffie-Hellman), urmate de criptografia cu curbe elliptice (ECC). De atunci, standardele au evoluat, iar hardware-ul și software-ul au permis utilizarea pe scară largă în securitatea comunicațiilor.

Aplicațiile includ securizarea traficului pe internet (TLS/HTTPS), protecția e-mailurilor, semnăturile digitale, criptarea fișierelor, VPN-uri și soluții de stocare securizată. În domenii precum blockchain, criptografia asigură integritatea tranzacțiilor și identificarea participanților. Provocările curente includ amenințările calculului cuantic, atacuri avansate și conformitatea cu standarde internaționale (ISO/IEC, NIST) pentru protocoale și interfețe criptografice.