autentificarea

Autentificarea reprezintă procesul prin care o entitate, utilizator, aplicație sau serviciu își demonstrează identitatea pentru a primi acces la resurse protejate. Scopul este să se asigure că ceea ce solicită accesul este cine pretinde că este. În drept, autentificarea vine înainte de autorizare; după autentificare, sistemul poate verifica dacă entitatea are dreptul de a efectua acțiunea.

Există mai multe modalități de autentificare, clasificate după tipul de dovezi furnizate: ceva ce știi (parolă, PIN), ceva ce ai (token, telefon cu aplicație de autentificare), ceva ce ești (biometrie, amprentă). Autentificarea multi-factor implică folosirea a două sau mai multe categorii de dovezi.

Tehnic, autentificarea poate implica parole, certificate digitale, semnături, sau protocoale de autentificare. În mediile moderne, se folosesc adesea sisteme bazate pe tokenuri sau token-uri temporare, și protocoale ca OAuth, OpenID Connect sau SAML, pentru a delega sau a transmite dovezile de autentificare între părți.

Procesele tipice includ prezentarea credențialelor, verificarea acestora de către un server de autentificare, și emiterea unui mecanism de autentificare ulterior (sesiune, cookie, token de acces precum JWT) pentru solicitările ulterioare. Autentificarea cu tokenuri permite aplicațiilor să nu stocheze parole, reducând riscurile.

Securitatea autentificării se bazează pe practici precum utilizarea HTTPS, gestionarea sigură a parolelor (hashing, folosirea saltului), MFA, protecția împotriva phishingului și limitarea încercărilor de autentificare.