calculului

Calculul este ramura matematicii care studiaza schimbarile si acumulările prin concepte precum limita, derivata si integrala. Se împarte în calcul diferențial si calcul integral, iar împreună formeaza uneltele pentru descrierea relatiei dintre functii si modificarile pe care le reprezintă. Are aplicatii vaste în stiinte exacte, inginerie, economie si biologie, precum si în modelari ale lumii reale.

Etymologia provine din latina calculus, pietre folosite la numarat. În secolul al XVII-lea, Newton si Leibniz au definit calculul ca disciplina, introducand notiuni si notații care au devenit standard. Rigurozitatea fundamentelor matematice s-a consolidat în secolul al XIX-lea prin lucrari ale lui Cauchy, Weierstrass si altora, iar dezvoltările ulterioare au extins calculul la functii de mai multe variabile, calcul vectorial, calcul numeric si analize avansate.

Concepte centrale includ limita, derivata (rata de schimb a unei marimi fata de alta), integrala (masurarea acumularii, cum ar fi aria sub o curba sau volumul), teorema fundamentala a calculului, functii continue, serii si ecuatii diferentiale. În prezent, calculul este o disciplina de baza în instruire, fundament pentru analize matematice, modele stiintifice, optimizare si simulare.

Termeni relevanti: calcul diferențial, calcul integral, calcul vectorial, analiza matematica.