masurarea

Masurarea este actul sau procesul de determinare a mărimii, cantității sau gradului unui obiect sau fenomen, prin utilizarea unui standard sau a unui instrument de măsură. În limba română termenul se referă atât la procesul de măsurare, cât și la valoarea obținută în urma acestuia. Masurarea poate viza orice caracteristică cuantificabilă, de la lungime și masă până la temperatură, timp sau intensitatea unui semnal.

Cuvântul provine de la verbul a măsura, iar forma substantivă masurarea indică acțiunea de evaluare și rezultatul acesteia. În vocabularul tehnic, se folosește și termenul de măsurare, iar acțiunile conexe includ calibrarea, validarea și verificarea instrumentelor de măsură.

În știință, industrie și tehnică, masurarea este fundamentul metrologiei, știința măsurătorilor și a standardelor. Un aspect central este trasabilitatea, adică capacitatea de a asocia o mărime măsurată cu unități internaționale printr-un lanț neîntrerupt de calibrare. Măsurătorile se efectuează cu instrumente calibreate, iar rezultatele includ incertitudinea de măsurare, o estimare a preciziei și a limitelor de reprezentare.

Tipuri comune de măsurare includ metode directe (de exemplu, măsurarea lungimii cu o riglă) și indirecte (calculată pe baza altor valori). Utilizarea masurării apare în industrie, construcții, medicină, cercetare științifică, agricultură și în viața cotidiană, în scopuri de control, payload, performanță și siguranță.

Legături cu metrologia, unitățile SI, calibrarea și asigurarea trasabilității oferă cadrul pentru standarde și practici consistente în măsurare.