optimizare

Optimizare este procesul de a transforma o situație în cea mai bună posibilă, conform unui obiectiv definit, prin gestionarea resurselor și a constrângerilor. În context tehnic, optimizarea se referă la identificarea valorilor variabilelor de decizie care maximizează sau minimizează o funcție obiectiv, având în vedere un set de constrângeri.

Domenii principale includ matematica aplicată, informatica, ingineria, operațiile, economia și finanțele. Problemele pot fi continue sau discrete, iar în funcție de caracterul obiectivului pot fi liniare, neliniare sau combinatorice. Tipuri importante: optimizare liniară, neliniară, optimizare în timp real, programare cu număr întreg; globală vs locală, deterministă vs stocastică.

Metodele obișnuite includ programare liniară (LP), programare neliniară (NLP), programare în număr întreg (MILP/MIP), precum și algoritmi heuristici și metaheuristici (genetic, tabu, simulated annealing) și metode bazate pe gradient, cum ar fi gradient descent. Solvers și cadre reprezentative: CPLEX, Gurobi, GLPK, Pyomo, JuMP, SciPy.

Aplicații comune sunt planificarea producției, rutarea vehiculelor, alocarea resurselor, programarea sarcinilor, proiectarea rețelelor, optimizarea lanțului de aprovizionare și gestionarea portofoliilor. Procesul tipic: formularea funcției obiectiv și a constrângerilor, definirea variabilelor, alegerea metodei de soluționare, rularea algoritmului, evaluarea soluțiilor și realizarea analizei de senzitivitate pentru robustețe.