alocarea

Alocarea este procesul de distribuire a resurselor limitate între diferite activități, proiecte sau entități, în funcție de obiective, priorități și constrângeri. Termenul provine de la verbul a aloca și din latina allocare. În practică, alocarea poate viza resurse precum bugete, timp, forță de muncă, echipamente sau memorie computațională și este crucială pentru eficiență, echitate și realizarea rezultatelor dorite.

În informatică, alocarea memoriei este procesul de atribuire a blocurilor de memorie pentru programe în timpul execuției. Se poate face static sau dinamic. Alocarea statică atribuie resurse la timpul compilării; alocarea dinamică se realizează la rulare, folosind mecanisme ca malloc/free sau colectarea de gunoi. Probleme comune includ fragmentarea și epuizarea memoriei. Algoritmi de alocare obișnuiți sunt first-fit, best-fit și sisteme precum alocarea în butoaie (buddy). În jocuri, aplicații și sisteme, eficiența și predictibilitatea sunt criterii cheie.

În economie și administrație publică, alocarea resurselor implică distribuția resurselor economice între sectoare, programe și activități. Scopul este să se maximizeze utilitatea totală în cadrul constrângerilor bugetare. Metodele includ alocare proporțională, programare liniară, optimizare și mecanisme de piață sau planificare centralizată. Problemele etice includ echitatea, transparența și responsabilitatea decizională.

Exemplu: alocarea bugetară a unui minister repartizează fonduri între funcționare, investiții și proiecte, în funcție de priorități strategice și evaluări de impact.