algoritmului

Forma „algoritmului” este genitiv-dativ singular al cuvântului „algoritm” în limba română. În sens general, un algoritm este o succesiune de instrucțiuni finite, clare și neambigue, concepută să transforme o intrare într-o ieșire. Algoritmii pot fi exprimați în limbaje naturale, în limbaje de programare sau prin diagrame de flux și trebuie să fie executabili, să aibă o ordine fixă și să se oprească după un număr finit de pași.

Origine și definiție: termenul își are rădăcinile în latina „algorithmus” și se trage din numele matematicianului persan al-Khwarizmi; în română a ajuns prin influența franceză „algorithme”. Conceptul a evoluat de la formulări matematice la un cadru formal în informatică, unde algoritmii devin instrumente fundamentale pentru rezolvarea problemelor.

Caracteristici și clasificare: un algoritm este caracterizat prin finititate, claritate și canale de execuție determinist sau probabilist. Un algoritm trebuie să producă un rezultat corect pentru intrările valide și să se oprească; este descris pas cu pas, printr-un model de calcul sau printr-un limbaj de programare. În practică se analizează eficiența în termeni de timp și spațiu, adesea prin notația Big-O.

Exemple și domenii de aplicare: exemple clasice includ algoritmul lui Euclid pentru cel mai mare comun divisor, căutarea binară și sortările quicksort sau mergesort. Algoritmii stau la baza dezvoltării software-ului, a procesării datelor, a criptografiei și a inteligenței artificiale.