confidenialitatea

Confidențialitatea este obligația de a proteja informațiile dezvăluite de o parte către alta, limitând accesul la acestea la persoanele autorizate și la scopurile pentru care au fost comunicate. Ea derivează din norme etice, din responsabilități profesionale și din cerințe legale sau contractuale, fiind esențială pentru încrederea dintre pacienți și profesioniști, dintre clienți și furnizori și între angajați și organizații.

În domenii precum medicina, dreptul, contabilitatea sau finanțele, confidențialitatea impune păstrarea în secret a datelor sensibile. Exemple includ confidențialitatea medic-pacient, privilegiul avocat-client și secretul bancar. În practică, aceasta înseamnă să se gestioneze informațiile astfel încât să nu fie dezvăluite decât în condițiile stabilite, folosind măsuri tehnice și proceduri organizaționale adecvate.

Confidențialitatea este distinctă de intimitate sau de protecția datelor cu caracter personal. Intimitatea privește dreptul individului de a controla informațiile despre sine, în timp ce confidențialitatea se referă la obligația de a proteja informațiile divulgate într-un raport de încredere. Reglementările privind protecția datelor, cum ar fi Regulamentul general despre protecția datelor (GDPR), stabilesc cum pot fi colectate, stocate și procesate aceste date.

Există și excepții, cum ar fi dezvăluirea obligatorie în caz de risc pentru siguranță, cereri legale sau interes public; în astfel de situații, dezvăluirile trebuie să fie proporționale, adecvate și legale. Breșele de confidențialitate pot avea consecințe disciplinare, civile sau penale, în funcție de context.

La nivel organizațional, confidențialitatea este susținută prin politici, acorduri de nedivulgare, instruire, precum și măsuri de securitate tehnică și procedurală, cum ar fi controlul accesului, criptarea și monitorizarea accesului la informații.