polistirenul

Polistirenul este un polymer sintetic din familia polimerilor aromatici, obținut prin polimerizarea monomerului styrene. În industrie apare în trei forme principale: polistirenul rigid (PS), polistirenul expandat (EPS) și polistirenul extrudat (XPS). EPS este o spumă cu celule închise utilizată frecvent pentru ambalaje și izolații, în timp ce XPS este o spumă rigidă cu densitate mai mare, având performanțe superioare de izolație. PS-­ul rigid este utilizat în o gama largă de recipiente, componente pentru ambalare și produse din plastic.

Producția implică polimerizarea styrenului, de obicei prin metode de emulsiune sau suspensie. EPS se obține prin adăugarea agenților de expansiune în timpul formării polimerului, rezultând o structură celulară ușoară. XPS se produce prin extrudare, cu adăugarea de agenți de spumare pentru a crea o rețea celulară închisă. Styrenul este derivat în principal din ferestrele petroliere, iar polistirenul poate conține aditivi pentru îmbunătățirea performanțelor speciale, cum ar fi inhibitori de flacără sau plastifiatori.

Proprietăți: polistirenul oferă izolație termică și electrică bună, o densitate redusă și o bună claritate în cazul PS-ului pur. Este relativ rigid, dar poate fi fragil și inflamabil, emitem toxine în caz de ardere. Rezistența chimică este decentă în majoritatea solvenților, dar sensibile la temperaturi ridicate.

Utilizări: ambalaje (inclusiv cutii, tacâmuri de unică folosință), recipiente de dairy și hrană, panouri și plăci pentru izolația clădirilor (EPS și XPS), precum și componente pentru produse de consum.

Aspecte de mediu: polistirenul este persistent în mediu și dificil de degradat; reciclarea este posibilă prin procese mecanice și chimice, dar este împiedicată de contaminare și costuri. EPS, în special, reprezintă un volum semnificativ de deșeuri plastice în mediul urban. Reglementările încurajează reducerea deșeurilor, reutilizarea și reciclarea pentru a diminua impactul asupra mediului.