majoritatea

Majoritatea este termenul care desemnează partea cea mai mare a unui total. În contextul votului sau al deciziilor colective, majoritatea se referă la regula prin care o opțiune este aleasă dacă are mai multe voturi decât oricare altă opțiune sau dacă depășește un prag procentual stabilit.

Există mai multe tipuri de majoritate, în funcție de pragul necesar. Majoritatea absolută înseamnă, în general, mai mult decât jumătate din totalul voturilor exprimate sau din totalul alegătorilor, în funcție de regulile aplicabile. Majoritatea simplă (sau relativă) indică opțiunea cu cele mai multe voturi, chiar dacă nu atinge un prag de 50%. Majoritatea calificată (supermajoritate) impune un prag mai înalt decât majoritatea obișnuită, de exemplu două treimi sau trei pătrimi, pentru decizii considerate fundamentale.

În practică, noțiunea de majoritate este centrală în democrații și în procesul legislativ: ea guvernează adoptarea legilor, aprobarea bugetelor, desemnarea conducătorilor ori a unor măsuri contencioase. Reglementările exacte privind tipul de majoritate necesar pot varia semnificativ de la o țară la alta, de la o instituție la alta și în funcție de natura deciziei.

Ca element lingvistic, majoritatea este un substantiv feminin în limba română, utilizat în forma „majoritatea” pentru a desemna grupul sau opțiunea care deține cele mai multe voturi sau cine în ultimele decizii. Termenul este adesea întâlnit în analize istorice, politice și juridice pentru a descrie reprezentarea și legitimitatea autorității.