legitimitatea

Legitimitatea este termenul folosit pentru a descrie acceptarea publică și recunoașterea legitimă a autorității, a regulilor sau a acțiunilor într-un sistem social. În politică, legitimitatea indică dacă oamenii consideră că autoritatea are dreptul de a exercita puterea și de a decide în numele comunității. Scopul său este să ofere stabilitate, cooperare socială și conformare față de norme.

Etimologie și context general. Din latinul legitimus, care înseamnă drept sau conform dreptului, termenul a intrat în limbajul juridic și politic românesc pentru a desemna legitimitatea prezentării sau exercitării autorității. În diferite tradiții teoretice, legitimitatea poate fi înțeleasă ca justificare morală, legală sau socială a puterii.

Tipuri principale. În tradiția lui Max Weber, există trei forme mari de legitimitate: legitimitate tradițională, bazată pe continuarea cutumei și a rolurilor consacrate; legitimitate carismatică, fondată pe personalitatea și inspirația unui lider; și legitimitate rațional-legală, susținută de reguli, proceduri și instituții caracterizate prin rationalitate și standarde procedurale.

Surse și criterii. Legitimitatea poate deriva din consimțământul populației, din legalitatea deciziilor, din performanța și eficacitatea guvernării, din respectarea drepturilor și din respectarea tradițiilor, precum și din încrederea în instituții. Ea poate fi consolidată prin transparență, responsabilitate și respect pentru reguli.

Contururi contemporane. Legitimitatea poate fi contestată sau fragilizată de corupție, ineficiență, discriminare sau încălcarea drepturilor fundamentale. În acest sens, evaluările privind democrația și statul de drept includ adesea un examen al legitimității autorității și deciziilor sale.