Fagocitoza

Fagocitoza este un proces celular prin care anumite celule ale sistemului imunitar ingeră și distrug particule solide, cum ar fi microorganismele, celulele moarte sau fragmentele tisulare. Este o componentă centrală a imunității înnăscute și contribuie la eliminarea agenților patogeni, la prezentarea antigenelor și la menținerea homeostaziei tisulare. Principalii fagocite sunt neutrofilele și macrofagele, dar și celule dendritice și alte tipuri de celule monocitare pot realiza fagocitoza în anumite contexte.

Recunoașterea particulelor are loc prin receptori de recunoaștere a tiparelor (PRR), receptori pentru complemente și receptori Fc ai anticorpii, precum și prin opzonizare. Opsonizarea cu anticorpi sau cu componente ale complementului crește eficiența fagocitozei, facilitând legarea și internalizarea particulelor.

Procesul propriu-zis implică aderența, înconjurarea și internalizarea particulei în fagosom, urmate de fuziunea acestuia cu lizozomii pentru formarea fagolizosomului. În fagolizosom au loc reacții de degradare: ciclul respirator sau burst-ul oxidativ, generat de NADPH oxidază, produce specii reactive de oxigen, iar enzimele lizozomale, precum hidrolazele, contribuie la degradare. Materialul fagocitat este, de asemenea, procesat pentru prezentarea antigenelor pe MHC de clasa II, stimulând reacția imună adaptativă.

Roluri și importanță: fagocitoza asigură apărarea împotriva bacteriilor, fungilor și virușilor, precum și curățarea celulelor moarte și a resturilor tisulare. Deficiențele în fagocitoză sau în căile asociate, cum ar fi boala granulomatoasă cronică, pot crește susceptibilitatea la infecții și pot perturba răspunsurile inflamatorii.

Implicări clinice: fagocitoza este relevantă în patologia inflamatorie și în răspunsul imun la nivel tisular. În cercetare, se explorează modalități de a modula fagocitoza pentru terapii antiinfecțioase sau antiinflamatorii, precum și pentru optimizarea prezentării antigenelor în vaccinuri.