Opsonizarea

Opsonizarea este un proces imunologic prin care agenții invadatori, cum ar fi bacteriile sau alte microorganisme, sunt marcați de molecule opzonine pentru a facilita recunoașterea și ingestia de către fagocite. Principalii opzonini includ anticorpii (în special IgG și IgM) și componente ale complementului (cum ar fi C3b). De asemenea, liganzi lectinici precum MBL pot acționa ca opzonine, atașându-se la suprafața microbilor.

Fagocitele au receptori specifici pentru opzonine. Fc receptorsul pentru IgG (FcγR) și receptorii pentru C3b (CR1, CR3) permit fagocitelor să se lege de particulele opsonizate și să inițieze procesul de ingestie (fagocitoză). Opsonizarea crește aviditatea interacțiunilor fagocit- microorganism, accelerând captarea și distrugerea microbiană prin mecanisme oxidative și enzimatice. Pe lângă facilitarea fagocitozei, activarea complementului prin opzonizare poate genera fragmente precum C3a și C5a, care recrută și activatează mai mulți fagocite la locul infecției.

Rolul său în apărarea organismului este crucial: opzoninele sporesc eficiența răspunsului imun adaptativ prin contribuția anticorpilor la neutralizarea agenților patogeni, precum și prin promovarea memoriei imunitare. Totuși, unele bacterii au evoluat mecanisme de evadare, cum ar fi capsulele polisacaridice, care reducem accesibilitatea opzoninilor sau inhibă recunoașterea prin Fc și receptori complementari.

Relevanța clinică este evidentă în susceptibilitatea crescută la infecții cu bacterii encapsulate la deficiențe de complement sau de producție a anticorpilor. Vaccinarea stimulează producția de anticorpi specifici, îmbunătățind opzonizarea. O parte din studii de laborator evaluează funcționalitatea anticorpilor prin teste de opzonizare și fago-citoze.