Deshidratarea

Deshidratarea este o afectiune rezultata din pierderea excesiva de apa din organism, cu sau fara pierdere semnificativa de electroliti. Poate aparea prin diaree, varsaturi, transpiratie intensa, febra, aport insuficient de lichide sau utilizarea anumitor medicamente diuretice. In functie de volumul de lichide pierdut si de dezechilibrul electrolitic, poate fi izonatriemica, hipernatriemica sau hiponatriemica.

Semnele includ sete intensa, piele uscata, mucoase uscate, lipsa lacrimilor, urinare redusa, oboseala sau confuzie in formele avansate. La copii si batrani pot aparea iritabilitatea si letargia; la sugari se poate observa fontanela pozitionata in jos si plance fara lacrimi.

Diagnostic: evaluare clinica si istoricul de ingestie de lichide; analize de sange pentru Na, K si creatinina, osmolalitate, electroliți; teste de urina; monitorizarea semnelor vitale si a hidratarii.

Tratament: depinde de severitate. In formele usoare pana la moderate, rehidratarea orala cu solutii de rehidratare (ORS) este recomandata. In deshidratarea severa, se administreaza fluide intravenoase isotone (de ex. ser fiziologic) si electroliți, cu monitorizare. Cauzele includ diareea, varsaturile si febra; tratamentul se adapteaza la complicatii si la varsta. A se evita bauturi cu cofeina sau alcool, care pot agrava deshidratarea.

Preventie: consum regulat de lichide, mai ales in conditii de caldura sau activitate fizica intensa; tratamentul precoce al diareei si varsaturilor; utilizarea solutiilor de rehidratare la copii, varstnici si persoane cu afectiuni cronice.

Prognosis: cu tratament adecvat, majoritatea cazurilor se vindeca in cateva ore pana la cateva zile; deshidratarea severa poate avea complicatii si necesita monitorizare medicala atenta.