încadrrare

Încadrare este un termen românesc care desemnează acțiunea de a plasa un fenomen, un eveniment sau o persoană în cadrul unui anume cadru conceptual, juridic sau administrativ, precum și rezultatul acestei acțiuni. Originea cuvântului este de la verbul a încadra, derivat din cuvântul cadru. În uz curent, sensul se poate dovedi polimorn, în funcție de domeniu.

În drept, încadrarea juridică a faptei este procesul prin care se situează o situație în cadrul unei norme legale, se identifică elementele infracțiunii și se stabilește pedeapsa sau răspunderea potrivită. Aceasta implică calificarea faptei sub formulele legale corespunzătoare și determinarea competenței instanței. Încadrarea poate influența severitatea sancțiunilor și responsabilitatea penală sau civilă a părților.

În administrație și management, termenul se referă la plasarea unei persoane sau a unui obiect într-o funcție, o categorie de posturi sau o arenă organizatorică. Exemplele includ încadrarea în funcție, clasificarea posturilor sau treceri între nivele ierarhice, cu efect asupra drepturilor, remunerației și atributelor de lucru.

În științe sociale și jurnalism, încadrarea poate descrie modul de prezentare a unei situații sau a unui subiect, contextul oferit pentru interpretarea informațiilor (concepția de „framing”). Aceasta poate influența percepția publicului și interpretarea faptei sau a fenomenului analizat.

În rezumat, încadrare desemnează procesul de a situa ceva într-un cadru definit și, în funcție de context, poate avea conotații juridice, administrative sau communicationale.