fagocitele

Fagocitele sunt celule ale sistemului imun capabile să înglobeze și să distrugă particule străine, cum ar fi bacterii, fungi, resturi celulare sau detritus tisular. Ele reprezintă o componentă-cheie a răspunsului imunitar înnăscut. Principalele fagocite sunt neutrofilele și macrofagele, dar și celulele dendritice le pot efectua în mare parte; eozinofilele pot realiza fagocitoza în anumite contexte, iar rolul bazofilelor este în principal în reacțiile alergice și antiflagelare.

Fagocitoza este un proces în mai multe etape: recunoașterea și atașarea particulei, internalizarea sub forma unui fagosom, fuziunea fagosomului cu lizozomii pentru formarea fagolizozomului, și degradarea conținutului prin enzime lizozomale și reacții reactive axigenice, generate de complexul NADPH oxidaza. În timpul fagocitozei, celulele eliberează citokine și pot prezenta antigene către limfocitele T, contribuind astfel la inițierea răspunsului adaptativ.

Roluri și adaptări: fagocitele sunt esențiale pentru apărarea împotriva infecțiilor, pentru curățarea resturilor celulare și pentru reglarea inflamației. Macrofagele pot adopta stări funcționale diferite, cum ar fi macrofage inflamatorii (M1) sau antiinflamatorii (M2), în funcție de semnalele din mediul tisular, influențând tipul răspunsului imun.

Deficiențe și patologii: defectele fagocitelor, cum ar fi boala granulomatoasă cronică, pot reduce capacitatea de omorâre a bacteriilor catalază-pozitive, crescând susceptibilitatea la infecții. Apariția unor imunodeficiențe primare poate afecta, de asemenea, fagocitoza sau prezentarea antigenelor.