inflamaiei

Inflamația este un proces biologic complex prin care țesuturile răspund la leziuni, infecții sau stimuli nocivi. În română, termenul de bază este inflamația; forma de genitiv sau dative, inflamaiei, apare în construcții precum „răspunsul inflamaiei” sau „complicațiile inflamaiei”. Scopul principal al inflamației este neutralizarea agresorilor, curățarea țesutului afectat și inițierea procesului de refacere.

Mecanismele inflamației implică eliberarea mediatorilor chimici de către celulele sistemului imun, dilatarea vaselor de sânge, creșterea permeabilității vasculare și recrutarea leukocitelor în zona afectată. Aceste procese duc la simptome locale precum roșeața, căldura, umflătura și durerea. Inflamația poate fi acută, cu debut rapid și durată scurtă, sau cronică, pe o perioadă lungă, cu posibilă distrugere tisulară și reparare defectuoasă.

Există diverse tipuri locale și extinse, în funcție de cauza și țesutul implicat. Clasificările includ inflamația seroasă, fibrinoasă, purulentă sau hemoragică, iar aspectele clinice pot include febră sau creșterea marcatorilor inflamatori în sânge în cazul inflamației sistemice.

Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică și pe teste suplimentare după caz, cum ar fi markeri de inflamație (CRP, VSH), numărul de leucocite sau investigații imagistice. Tratamentul vizează eliminarea cauzei, controlul inflamației și susținerea vindecării. Practicile obișnuite includ utilizarea antiinflamatoarelor, tratamentul cauzal (antibiotice pentru infecții bacteriene), odihna locală, precum și intervenții specifice pentru leziuni sau afecțiuni cronice. Prognosticul variază în funcție de etiologie și de capacitatea țesutului afectat de a se repara. Prevenția se bazează pe igienă, vaccinuri, gestionarea condițiilor cronice și acțiune promptă în fața infecțiilor.