coninutului

Conținutului este forma de singular genitiv/dativ a substantivului masculin conținut, în limba română, care desemnează conținutul sau substanța cuprinsă într-un obiect, text sau sistem.

Origine: Cuvântul conținut își are rădăcinile în latina contentus, evoluând în română printr-o dezvoltare istorică ce a absorbit influențe din limbile romanice, între care franceza conten(u) și italiana contenuto au fost proiecte de referință.

Morfologie: Conținut este un substantiv masculin. Forma de bază este conținut; formele articulare sunt conținutul (nominativ/definit), conținutului (genitiv/dativ). La plural apare conținuturi (nearticulat) și conținuturile (definit plural). În uz, conținutul se referă la materialul sau substanța cuprinsă într-un obiect sau într-un spațiu informațional, iar conținutului este utilizat în construcții care exprimă posesia sau relația.

Utilizare: Termenul este comun în domeniile publishing, media și informatică pentru a desemna materialul textual, vizual sau multimedia aflat în interiorul unui document, site sau sistem. Se poate diferenția de verbul a conține, care înseamnă „a ține în sine”.

Exemple: „Conținutul cărții este bine structurat.” „Conținutului site-ului i s-a adăugat o nouă secțiune.” „Utilizăm conținutul manualului în cadrul cursului.” Observație ortografică: în grafia corectă apar diacriticele (conținutul, conținutului, conținuturi, conținuturile); forma fără diacritice, „coninutului,” apare în texte neaccentuate.