substantivului

Substantivului este forma de singular a cazului genitiv-dativ a substantivului românesc „substantiv”. În limba română, substantivul este o parte de vorbire care denumește o persoană, un obiect, o idee sau un concept. Numele se clasifică după gen (masculin, feminin, neutru) și număr (singular, plural), iar cazul poate fi exprimat în mod evident prin forma cu articolul hotărât sau prin sufixe la cazul genitiv-dativ în unele situații.

Forma genitiv-dativ singulară a substantivului masculin cu articolul hotărât este în mod obișnuit „substantivului”: de exemplu, în sintagme precum „cartea substantivului” sau „definiția substantivului”. Acestă formă indică posesiune sau rolul indirect în propoziție. În plural, formele sunt „substantivelor” (genitiv-dativ plural) și „substantivele” (nominativ-accusativ plural cu articolul).

Utilizarea lui substantivului în genitiv-dativ singular apare frecvent în construcții precum „definiția substantivului” sau „funcția substantivului în propoziție”, unde se exprimă relații de posesie sau relații gramaticale între substantive. Descrierea corectă a acestor forme ajută la înțelegerea modului în care limba română marchează genitivul și dativul în cadrul unui sistem flexibil de cazuri, în special în cazul substantivelor cu articol hotărât.

În concluzie, substantivului exemplifică modul în care limba română folosește forma genitiv-dativ a substantivelor masculine singular pentru a exprima relații de posesie sau funcții gramaticale, în contextul unui sistem de declinare dictat de definiteness și număr.