limfocitele

Limfocitele sunt un tip de leucocite esențiale pentru imunitatea adaptativă. Ele recunosc antigenele prin receptori specifici și coordonează răspunsurile imune fata de patogeni, celule normale transformate sau antigeni. În clasificare uzuală, limfocitele se împart în limfocite B, limfocite T și limfocite natural killer NK.

Limfocitele B produc anticorpi și se diferențiază în celule plasmă care secreta imunoglobuline. Limfocitele T se divid în mai multe subseturi, printre care celulele T helper (CD4+), care coordonează răspunsul imunitar, și celulele T citotoxice (CD8+), care distrug celulele infectate sau deteriorate. Există, de asemenea, limfocite T reglatoare, care contribuie la menținerea tolerancei și suprimă reacțiile excesive. Limfocitele NK reprezintă o componentă a imunității nespecifice, capabile să detecteze și să distrugă celulele infectate sau tumorale prin mecanisme citotoxice, fără necesitatea recunoașterii antigenului prin TCR.

Originea limfocitelor este din celulele stem hematopoietice din măduva osoasă. Limfocitele B maturizează în măduva osoasă, în timp ce limfocitele T migrează în timus pentru maturare și selecție. Limfocitele NK se dezvoltă în principal în măduva osoasă. După maturare, acestea circulă în sânge și colonizează țesuturi linfoide, precum nodii limfatici și splina, unde pot oferi răspunsuri imunitare rapide sau pot continua formarea de memorie.

Relevanța clinică include variații ale numărului de limfocite (limfocitoză sau limfopenie) și implicații în disfuncții imunitare, infecții cronic, boli parazitare, HIV/AIDS și afecțiuni hematologice precum leucemiile și limfoamele. Limfocitele memorie contribuie la reacții rapide la expuneri ulterioare la antigene.