parazitare

Parazitarea, sau parazitismul, este o relatie biologica in care un organism, numit parazit, obtine resurse utile din gazda in detrimentul acesteia. Parazitismul poate fi obligatoriu (parazitul nu poate trai independent) sau facultativ (poate supravietui in afara gazdei). Parazitii pot afecta oameni, animale si plante, precum si fungi. Relatia se clasifica in endoparazitism, cand parazitul traieste in interiorul gazdei, si in ectoparazitism, cand locuieste pe suprafata sau in afara gazdei. Impactul asupra gazdei variaza de la infectii asimptomatice la boli grave, influentand sanatatea, productivitatea si, in unele cazuri, supravietuirea gazdei.

Parazitii frecvent intalniti includ endoparazitii: protozoare precum Plasmodium si Giardia; helminți precum nematodele si cestodele; exista si plante parazite care afecteaza culturile. Ectoparazitii obisnuiti sunt capușele, păduchii, scabii (acarienii) si alte organisme ce traiesc pe sau in exteriorul gazdei. Circuitele de viata pot fi simple sau complexe, adesea implicand unul sau mai multi ostatici si vectori.

Transmiterea are loc prin ingestie de hrana sau apa contaminate, contact direct, contact cu vectori (țânțari, căpușe) sau transfer vertical (de la mama la copil). De multe ori, simptomele reflecta localizarea parazitului: tulburari digestive, anemie, oboseala, febra si afectarea organelor. In agricolura, parazitii afecteaza productia si calitatea culturilor.

Diagnosticul combina metode de laborator precum examenul microscopic al materiilor, teste serologice sau imaginistica. Tratamentul implica medicamente antiparazitare, alegerea depinzand de specie. Prevenția poate include igiena si apa potabila sigure, gestionarea animalelor si a vectorilor, tratarea plantelor si alimentația in siguranta. Programele de sanatate publica vizeaza reducerea incarcarii parazitare prin vaccinuri, educație si medicina preventiva.