parazitismul

Parazitismul reprezintă o formă de relație biotică în care un organism, parazitul, obține resursele gazdei prin hrănire sau utilizarea spațiului, în detrimentul acesteia. Parazitul poate trăi pe suprafața corpului gazdei (ectoparazit) sau în interiorul acesteia (endoparazit). Gazda poate suferi de boli, scădere în fitness sau alte disfuncții. Parazitismul este o formă de simbioză, diferită de mutualism (câștig mutual) și de comensalism (gazda neafectată).

Clasificări principale includ locul în care trăiește parazitul: endoparaziți versus ectoparaziți; dependența de gazdă: obligați versus facultativi; durata asociării: permanenți versus temporari; precum și modul de transmisie, incluzând vectorii biologici (insecte, arahnide) sau contactul direct.

Exemple reprezintă o gamă variată de organisme: paraziți protozoari precum Plasmodium (agentul malariei) și Giardia lamblia; helminți cum ar fi Ascaris lumbricoides sau Taenia solium; paraziți externi ca Pediculus humanus capitis ( păduchi) și Ixodes ricinus (căpușe). În plante, vâscul (Viscum album) este un parazit vegetal. Paraziții pot avea cicluri de viață complexe, cu stadii ce implică gazda și, uneori, un vector.

Impactul parazitismului este variat, de la boli și scăderea producției la prejudicii economice în agricultură. Coevoluția gazdă-parazit stimulează dezvoltarea de răspunsuri imunitare la gazdă și strategii de supraviețuire la parazit. Studiul parazitologiei explorează diagnosticul, ciclurile de viață, transmisiunea și controlul bolilor asociate.