omisiunea

Omisiunea este actul de a lăsa sau de a omite să menționezi sau să incluzi un fapt, o informație sau o acțiune. Termenul derivă din latinescul omissio, de la verbul omittere, a arunca în afară, a lăsa să treacă.

În comunicare, omisiunea poate fi deliberată sau accidentală și poate afecta înțelegerea sau echilibrul unui mesaj. În scriere și jurnalism, omisiunile selective pot induce părtinire sau distorsiuni. În lingvistică, omisiunea este asociată cu ellipsis, adică omiterea unor cuvinte previzibile care sunt înțelese din context.

În drept, în multe sisteme, lipsa unui act poate genera răspundere dacă există o datorie legală de a acționa. Omisiunea intenționată sau neglijentă poate genera răspundere penală sau civilă în funcție de lege. În etică, este discutată diferența dintre faptele prin omisiune și faptele prin acțiune, iar uneori omisiunea poate fi moral semnificativă, mai ales în situații de cumpănă sau în răspunsul la suferință umană.

În cercetare și analiză a datelor, omisiunea se referă la lipsa înregistrării sau necaptării unor informații, ceea ce poate afecta validitatea concluziilor. În practică, datele lipsă pot fi tratate prin metode de imputare a datelor sau prin analiză robustă, dar prezența unor omisiuni poate compromite fiabilitatea studiului.

Vezi și: nonfeasance, misfeasance, omitere (synonime contextuale în limba română).