fiabilitatea

Fiabilitatea este o proprietate a unui sistem, dispozitiv sau proces de a îndeplini funcția prevăzută în condițiile specificate, pentru o perioadă determinată, fără eșec. În inginerie, ea exprimă probabilitatea ca operațiunea să se realizeze în mod continuu în timpul ciclului de viață, în condițiile de utilizare normale.

Măsurile comune includ timpul mediu între defecțiuni (TMDF sau MTBF pentru echipamente reparabile) și timpul mediu de funcționare până la eșec (MTTF pentru dispozitive ne-reparabile). Fiabilitatea poate fi analizată prin distribuții statistice ale timpului până la defecțiune (de exemplu, Weibull sau exponențial) și prin curbe de supraviețuire. Disponibilitatea, o măsură conexă, ia în calcul atât fiabilitatea cât și întreținerea.

Factorii care influențează fiabilitatea includ proiectarea robustă, calitatea materialelor și a proceselor, condițiile de exploatare, mediu și întreținere. Pe parcursul ciclului de viață, fiabilitatea poate fi îmbunătățită prin proiectare pentru fiabilitate, testare de fiabilitate, mentenanță preventivă, mentenanță predictivă și intervenții de service rapide.

Metodele de evaluare și îmbunătățire cuprind teste accelerate de viață, analizele de modulare de defectare și efecte (AMDE/FMEA), precum și analizele de fiabilitate și design of experiments. În industrie, fiabilitatea este susținută de standarde și bune practici în managementul calității și în ingineria fiabilității.

Aplicarea este comună în electronică, automotive, utilaje industriale și echipamente medicale, unde reducerea defecțiunilor și a costurilor asociate este critică.