altitudinilor

Altitudinile sunt înălțimile la care se află obiecte sau puncte, raportate la un reper de referință. În cea mai comună utilizare, reperul este nivelul mării, iar altitudinile se exprimă în metri, ca altitudine peste nivelul mării (AMSL). În alte situații, se poate utiliza înălțimea deasupra terenului (AGL) sau înălțimea ortometrică, care ține cont de geoid.

Măsurarea altitudinilor se poate realiza prin diferite metode: barometru (pentru estimarea înălțimii în funcție de presiunea atmosferică), sisteme GNSS/GPS (folosind modele elipsoidice și datumuri verticale), LIDAR sau radar, și metode topografice tradiționale. În navigația aeriană, altitudinea este monitorizată cu ajutorul altimetrului; în geografie, se vorbește despre înălțimi ortometrice sau elipsoidice.

Termenul în română reflectă diferența între înălțimea măsurată față de geoid (altitudine ortometrică) și înălțimea față de suprafața ellipsoidală (înălțime elipsoidică). Gravitația și vremea pot afecta referințele și precizia.

Utilizări: cartografie, topografie, planificare urbană, climă, alpinism, aviație. În multe aplicații, se acordă atenție sistemelor de referință verticale și calibrărilor pentru a evita erorile între diferitele tipuri de altitudini.