terenului

Terenului este forma genitivă și dativă singular a substantivului teren, care în română înseamnă „pământ, teren, parcelă de teren”. Terenul poate desemna o suprafață de pământ sau o zonă destinată unor utilizări în geografie, urbanism sau agricultură, iar forma sa genitivă este folosită pentru a exprima apartenența sau relația, ca în expresii precum suprafața terenului, proprietatea terenului sau drepturi de folosință asupra terenului.

Etymologiea termenului teren indică împrumuturi lexicale în limba română, în principal din francezul terrain, cu adaptări fonetice și semanticie de-a lungul timpului. În uz discursiv, terenul este folosit în contexte tehnice și administrative, precum cadastru, drept funciar, planificare urbană și gestionarea resurselor.

Utilizare și contexte: în cartografiere și cadastru, se vorbește despre limitele terenului; în planificarea urbană, se distinge între teren intravilan și teren extravilan. În dreptul funciar, se face referire la drepturi de folosință, concesiuni sau proprietate asupra terenului. În agricultură, termenul apare în descrieri despre suprafețe cultivate sau permise de exploatare.

Forme și variații: pluralul este terenuri, iar genitivele plurarului sunt terenurilor. Cu sensuri similare există termeni precum parcela, lot, sau zonă, dar teren reprezintă, în ansamblu, noțiunea de suprafață de pământ destinată utilizării umane sau naturale.