estimarea

Estimarea este procesul de a deduce valoarea unui parametru sau a unei cantități necunoscute pe baza observațiilor, experimentelor sau a modelelor. În statistică și analiză, estimarea transformă datele în concluzii cuantificabile despre fenomenele reale. Poate implica estimarea unei valori scalare, a unui vector de parametri sau a unei funcții de interes.

Există estimare punctuală, care furnizează o singură valoare estimată, și estimare în interval, care oferă un interval încredere sau o probabilitate asociată ca valoarea adevărată să se afle în interiorul său. În cadre frecventiste, estimarea se bazează pe proprietățile eșantionului; în cadre bayesiene, inferența este exprimată prin distribuția a posteriori pentru parametri, de unde se pot extrage estimări punctuale și intervale de credibilitate.

Metodele frecventiste includ estimarea prin verosimilitate maximă (MLE) și metoda celor mai mici pătrate (OLS). În cadrul bayesian, se folosesc distribuțiile a priori pentru a actualiza credințele despre parametri în lumina datelor, rezultând o distribuție a posteriori; din aceasta se pot obține estimări punctuale (media sau mediana a posteriori) și intervale credibile.

Calitatea estimărilor este evaluată prin biais, varianță și eroarea pătratică medie; dimensiunea eșantionului, reprezentativitatea și modelarea corectă influențează acuratețea. Un dezechilibru între complexitatea modelului și cantitatea de date poate genera erori sistematice sau supra-antrenare. Comunicarea incertitudinii asociate estimărilor este esențială pentru decizii informate.

Estimarea este fundamentală în științe, inginerie, economie, finanțe, managementul proiectelor și în activități practice precum estimarea timpului, costurilor sau a parametrilor de performanță, oferind un cadru pentru inferență și decizie în fața necunoașterii.