altitudinile

Altitudinile reprezintă distanța verticală dintre un punct și o referință de nivel. În geografie și navigație, referința cea mai utilizată este nivelul mării, iar altitudinea măsurată în raport cu acesta se numește altitudine ortometrică (H). În geodezie se poate utiliza și altitudinea elipsoidică (h), măsurată față de ellipsoidul de referință, precum WGS84. Diferența dintre aceste două forme poate fi semnificativă în zonele montane sau în apropierea geoidului.

Unități de măsură: metri sau picioare. În practica aeronautică și cartografie, se folosesc adesea metri pentru H și h; transformările între unități sunt uzuale în manuale, sisteme GNSS și aplicații de navigație.

Metode de măsurare: altimetru barometric, care inferă înălțimea din presiunea atmosferică; GNSS (GPS, GLONASS etc.) oferă înălțime elipsoidică; radar altimeter, utilizat pe avioane și pe sateliți; LiDAR și fotogrammetrie pot furniza altitudini exacte în cartografie și analiză topografică.

Aplicații: navigație aeriană, topografie și cartografie, meteorologie și studii climatice, planificare urbană și managementul resurselor, precum și activități recreative sau sportive în zone montane, unde cunoașterea altitudinii este crucială pentru siguranță și pregătire.

Limitări: presiunea atmosferică variază cu vremea și temperatura, ceea ce poate afecta afirmațiile altimetrelor barometrice fără calibrări; diferența dintre altitudine elipsoidică și ortometrică necesită modele geoidice precise pentru conversie; în practică, transformările necesită date gravimetrice și erori de instrument poate afecta acuratețea.