utilizatorul

Utilizatorul este termenul românesc destinat a desemna persoana care folosește un dispozitiv, un sistem sau un serviciu. În contexte de informatică și tehnologie digitală, utilizatorul este actorul uman care interacționează cu interfețe software, hardware, rețele și date. Conceptul este central în designul centrat pe utilizator, în accesibilitate și în securitate, deoarece definește obiectivul funcționalității, conținutului și al controalelor.

Etimologie și formele asociate: cuvântul derivă din utilizare, la care s-a adăugat sufixul -ator pentru a forma un substantiv de rezultat/agent, iar sufixul de articol hotărât -ul creează forma termenului la singularul masculin „utilizatorul”. Forma feminină este „utilizatoare” (sau, la singular, „utilizatoarea”); pluralul masculin este „utilizatorii”, iar pluralul feminin este „utilizatoare” sau „utilizatoarele”, în funcție de regimul flexiunii și de caracterul definit.

Rol și utilizări în tehnologie: în informatică, un utilizator deține, de regulă, acreditări (nume de utilizator și parolă) care identifică și autentifică persoana în sistem, pentru a îi oferi acces la resurse și pentru a personaliza experiența. Termenul este frecvent folosit în termeni de serviciu, politici de confidențialitate și practici de securitate pentru a se referi la indivizii a căror date pot fi colectate, stocate sau procesate. În designul UX, în evaluarea accesibilității și în managementul riscurilor, înțelegerea nevoilor și limitelor utilizatorului guvernează structura interfețelor, tratarea erorilor și suportul.

Note linguistice: termenul poate apărea în forma „utilizatorului” în cazuri de genitiv sau vocativ, iar pluralul variază în funcție de gender și categorie gramaticală.