tromboembolismul

Tromboembolismul, sau tromboembolismul venos (TEV), este o afecțiune caracterizată prin formarea unui tromb într-un vas, detasarea lui și migrarea prin circulație până la o localizare distanță, unde poate obstrucționa fluxul sanguin. Cea mai frecventă formă este asociată cu tromboza venoasă profundă (TVP) și embolia pulmonară (EP). Episoadele arteriale sunt mai rare în TEV, dar pot apărea în contextul altor mecanisme embolice.

Etiologia TEV este influențată de triada lui Virchow: hipercoagulabilitatea, tulburări ale fluxului sanguin (stază), leziuni endoteliale. Factori de risc includ vârsta avansată, cancerul, intervențiile chirurgicale recente, imobilizarea prelungită, aport caloric excesiv sau obezitatea, sarcina și perioada postpartum, terapii hormonale sau contraceptie, istoric de trombofilie, traumatisme, infecții și fumătoria.

Manifestările clinice pot varia: TVP se poate prezenta cu edem unilateral al membrelor, durere, sensibilitate și hiperemie a unei picioare; EP este caracterizată de dispnee acută, toracică, durere toracică, tahicardie și, uneori, hemoptizie. Diagnosticul se bazează pe evaluarea clínica, teste de laborator (D-dimer) și investigații imagistice: ultrasonografie compresie pentru TVP, tomografie cu angiografie a plămânilor (CT-PA) sau scintigrafie V/Q pentru EP.

Tratamentul principal este anticoagularea, inițial cu heparină (nefracționată sau pentru uz preventiv, nec) sau heparină cu fixare pe LMWH, urmate de anticoagulante orale (DOAC-uri sau warfarină). În EP gravă sau TVP masivă se pot utiliza trombolize, embolectomie sau tromectomie ghidată, iar filtrele venoase inolve pentru contraindicație la anticoagulare sau recurență. Prevenția implică măsuri de mobilizare, profilaxie farmacologică la pacienții cu risc în spital și, în unele cazuri, măsuri mecanice.

Complicațiile includ sindromul posttrombotic și hipertensiunea pulmonară tromboembolică cronică, ceea ce poate afecta prognosticul pe termen lung.