stocuri

Stocurile reprezintă bunuri și materii pe care o întreprindere le deține în scopul producerii de bunuri sau comercializării. Ele includ materii prime, materiale de lucru, materiale auxiliare, lucrări în curs, produse finite, articole de ambalare și alte stocuri de consum. Gestionarea stocurilor are rolul de a asigura disponibilitatea necesară operațiunilor, în timp ce limitează costurile de capital, depozitare și riscurile de obsolescență sau expirare.

Clasificare obișnuită: materii prime, materiale de lucru, materiale auxiliare, lucrări în curs (WIP), produse finite, articole de ambalare și alte stocuri de consum. Stocurile pot deservi producția sau vânzarea către clienți, iar nivelul lor influențează performanța operațională și satisfacția clienților. Relevante sunt și rezervele pentru situații neprevăzute (stoc de siguranță) pentru a evita întreruperile.

Sistemele de evidență pot fi periodic sau permanent. Recepția mărfurilor este înregistrată, iar mișările de stoc sunt urmărite în timp real sau prin verificări regulate. Inventarele periodice sau permanente identifică discrepanțele dintre evidențe și stocul fizic. Politicile de rotativitate, securitatea depozitării și eliminarea stocurilor neutilizate contribuie la menținerea unui nivel adecvat.

Evaluarea stocurilor se face de obicei la costul istoric, utilizând FIFO sau costul mediu ponderat. LIFO nu este permis în multe contexte IFRS, ceea ce limitează utilizarea acestei metode. Evaluarea corectă afectează profitul și valoarea bilanțului, în special în perioade cu variații ale prețurilor.

Indicatori-cheie includ rata de rotație a stocurilor și zilele de stoc, care indică timpul necesar pentru a consuma un stoc. Provocările includ riscul de obsolescență, perisabilitatea și cererea volatilă. Strategiile de optimizare includ analiza ABC, Just-in-Time, stocul de siguranță și modelul Economic Order Quantity (EOQ).