înregistrat

Înregistrat este participiul trecut și, în multe contexte, adjectivul rezultat din verbul românesc a înregistra, care înseamnă a înscrie sau a înregistra într-un registru, evidențiere sau sistem de evidență. Ca participiu, indică starea unui obiect sau a unei entități care a trecut prin actul de înregistrare. Ca verb în construcții, poate apărea în formele compuse, de pildă a fi înregistrat, a ajuns în registru, sau a fost înregistrat.

Semnificații și utilizări principale:

- Înregistrat ca adjectiv desemnează starea de a fi înscris sau înregistrat: dosar înregistrat, operațiune înregistrată în registrul oficial. În aceste cazuri, cuvântul este folosit pentru a marca faptul că procesul de înregistrare s-a efectuat și a rezultat într-o înregistrare oficială.

- Înregistrat ca participiu verbal poate desemna o versiune capturată sau salvată a unui material: o melodie înregistrată, un video înregistrat, un document înregistrat în registru.

- În context administrativ sau juridic, termenul apare frecvent în formulări precum „dosarul a fost înregistrat la registratura primăriei” sau „autoritatea a înregistrat solicitarea”.

Origine etimologică:

- Din verbul a înregistra, format din prefixul În- și rădăcina registr- (din latinul registrare, registrum), cu sensul de a înregistra într-un registru sau evidență.

Forma și variante aferente:

- Nume și acțiuni conexe includ înregistrare (substantiv) și înregistrator/înregistratoare (persoană sau aparat care efectuează înregistrarea). Utilizarea variază între registrul oficial, domeniul tehnic (audio/video) și limbajul comun.

Înregistrat reflectă ideea de confirmare oficială sau captare/reținere într-un sistem de evidență, fiind uzual în documentație, administrație și în comunicarea tehnică.