rezervor

Rezervorul reprezintă un recipient sau vas proiectat pentru a primi și păstra lichide sau gaze, temporar sau pe perioade extinse, în scopuri de stocare, distribuție, procesare sau alimentare a sistemelor. În română, termenul se referă atât la rezervoare de apă, cât și la vasele de stocare industriale sau la rezervorul de carburant al unui vehicul sau utilaj.

Originea cuvântului este din francezul réservoir, adoptat în limba română în secolele al XIX-lea–al XX-lea, și indică ideea de loc de retenție pentru lichide sau gaze.

Tipuri și utilizări: rezervoarele de apă sunt piese ale infrastructurii de alimentare cu apă sau a instalațiilor de irigații; rezervoarele de combustibil, sau rezervoare de carburant, sunt utilizate în autovehicule, utilaje industriale și instalații energetice; rezervoarele industriale pot conține diverse fluide, produse chimice sau gaze; în alte aplicații, există rezervoare hidraulice în robustele sisteme de acționare sau rezervoare subterane în depozitare de lichide.

Construcție și materiale: majoritatea rezervorilor sunt fabricați din oțel sau oțel inoxidabil, polietilenă de înaltă densitate sau materiale compozite, cu pereți sudurați sau din zidărie. Pe interior pot fi aplicate vopsele sau izolații pentru protecția la coroziune și menținerea calității conținutului. Forma obișnuită este cilindrică sau sferică, cu sisteme de ventilație, siguranțe și accesorii pentru alimentare, scurgere și monitorizare.

Reglementări și întreținere: proiectarea, fabricația și exploatarea rezervoarelor sunt guvernate de standarde și reglementări de siguranță, mediu și tehnologie, care variază în funcție de conținut și destinație. Întreținerea implică inspecții regulate, curățare, monitorizarea coroziunii, verificări de etanșeitate și managementul deversărilor.