iotului

IoT, sau Internetul Lucrurilor, este o rețea de obiecte fizice echipate cu senzori, actuatori, software și conectivitate care le permite să colecteze și să schimbe date cu alte dispozitive și sisteme, fără intervenție umană. Scopul este automatizarea, monitorizarea și optimizarea proceselor în domenii variate, de la locuințe inteligente la industrii automate.

Arhitectura IoT este alcătuită din mai multe straturi: senzori și actuatori care colectează date și emit comenzi, o poartă (gateway) care transmite informațiile către o platformă de procesare, iar în cloud sau la margine (edge) se rulează analizele și se orchestrează acțiunile. Aplicațiile pot interfața prin API-uri sau interfețe utilizator. Comunicarea se bazează pe protocoale standardizate, adesea IP-based, cum ar fi MQTT, CoAP sau HTTP.

Istoria IoT își are rădăcinile în idei din anii 1980–1990; termenul a fost popularizat în 1999 de Kevin Ashton. De atunci, IoT a cunoscut o creștere rapidă datorită avansurilor în conectivitate, senzori performanți, stocare de date și soluții de securitate echilibrate, precum și utilizării tehnologiilor 5G și a calculului la margine.

Domeniile de aplicare includ orașe inteligente, Industria 4.0, sănătatea, agricultura, logistică, locuințe, utilități și energie. În mod obișnuit, IoT urmărește monitorizarea, controlul de la distanță și optimizarea resurselor în timp real sau aproape de timp.

Provocările-cheie includ securitatea și confidențialitatea datelor, interoperabilitatea între dispozitive, scalabilitatea și gestionarea volumelor mari de date. Perspectivele viitoare pun accent pe edge computing, inteligența artificială integrată, standarde mai solide și extinderea utilizării IoT în sectoare emergente.