Ultrazvuku

Ultrazvuku, cunoscut și sub denumirile ecografie sau sonografie, reprezintă utilizarea undelor sonore de înaltă frecvență pentru a obține imagini ale structurilor interne ale corpului sau ale obiectelor. Este o metodă de diagnostic non-invaziv și non-ionizant, realizată în timp real, utilizată atât în medicină, cât și în industrie pentru controlul calității.

Principii și echipament

Un transductor utilizează cristale piezoelectrice pentru a transforma semnalele electrice în unde mecanice, care sunt direcționate în organism. Undele se întorc sub forma ecourilor, iar timpul de întârziere și intensitatea acestora permit construirea imaginilor. În mod obișnuit se utilizează modul B pentru imagini 2D; Doppler-ul poate evalua fluxul sangvin și direcția acestuia. În diagnosticul modern există variante precum M-mode, 3D/4D și elastografie, iar frecvențele utilizate variază în funcție de scop: de la aproximativ 2–18 MHz pentru examinări interne, până la 20–50 MHz pentru structuri superficiale sau oftalmologie.

Aplicații medicale

În medicină, ultrazvucu este folosit pentru ecografie obstetrică și ginecologică, abdominală, tiroidiană, mamară, renală, cardio-vasculară (ecocardiografie) și musculoscheletală, precum și pentru ghidarea unor proceduri intervenționale. Tehnicile avansate includ 3D/4D, Doppler veno-arterial și elastografie, utilizate pentru evaluarea elasticității țesuturilor. Regiunile pot fi examinate în siguranță în timpul sarcinii, evitând radiațiile ionizante.

Aplicații industriale

În industrie, ultrazvucu servește la testare neinvazivă, detectarea defectelor în materiale și suduri, măsurarea grosimii pereților și controlul calității în sectoare ca auto, aviație și construcții. Tehnologia include modalități B, A și Doppler, cu transductori adaptivi pentru diferite materiale.

Siguranță și limitări

Este în general considerată sigură; expunerea se gestionează conform principiului ALARA (as low as reasonably achievable). Limitările includ dependența de operator, artefacte imagistice, dificultăți în imagistica prin țesut gros sau în prezența gazelor, precum și limitări de penetrare prin os.