Excitatorii

Excitatorii, sau neurotransmițători excitatori, sunt substanțe sau semnale neuronale care cresc probabilitatea generării potențialului de acțiune în neuroni postsinaptici prin depolarizarea membranei postsinaptice. În majoritatea sinapselor din sistemul nervos, excitatorii stimulează creșterea activității neuronale, facilitând transmisiunea informației între neuroni. Reglarea echilibrului dintre excitatori și inhibitori este esențială pentru funcționarea normală a rețelelor neuronale.

Mecanismul de acțiune al excitatorilor se bazează pe activarea unor receptori ionotropi sau metabotropi. Receptorii ionotropi permisesc fluxuri de ioni, în special sodiu (Na+) și uneori calciu (Ca2+), ceea ce duce la depolarizarea membranei și la formarea potențialului postsinaptic excitator. Receptorii NMDA, AMPA și kainat sunt exemple de receptori ionotropi importanți în neurotransmitia excitatorie în creier. Receptorii metabotropici excitatori (mGluR) modulatează excitabilitatea celulară prin semnale secundare, contribuind la plasticitatea sinaptică.

Principalii excitatori la nivel central includ glutamatul, care reprezintă principalul neurotransmițător excitator în SNC, și, în unele circuite, acetilcolina. Alți excitatori pot juca roluri în funcții specifice, însă glutamatul este asociat cu majoritatea transmisiilor excitatoare din creier. De asemenea, excitatorii pot acționa în sinapsii periferice, de exemplu la jonctiunea neuromusculară prin acetilcolină.

Drept rezultat, excitatorii contribuie la procesarea informației, plasticitatea sinaptică, învățare și memorie. Totuși, excesul de excitatorie poate provoca toxicitate celulară (excitotoxicitate), fiind implicat în leziuni ale creierului în accidente vasculare, traumatisme sau unele boli neurodegenerative.