Defeciunile

Defeciunile se referă la malfuncții sau defecte în dispozitive, sisteme sau procese, atunci când o componentă sau un subsistem nu își îndeplinește funcția în modul prevăzut. Ele pot reduce performanța, pot crea riscuri de siguranță sau pot provoca opriri ale operațiunilor, fiind identificate în domenii precum ingineria mecanică, electrică, informatică și infrastructura.

Cauzele defeciunilor sunt variate și includ uzura și îmbătrânirea componentelor, defecte de fabricație, erori de proiectare, software buggy, instalare sau întreținere necorespunzătoare, factori de mediu (temperatură, umiditate, vibrații) și utilizare greșită. Defeciunile pot fi clasificate după origini ( mecanice, electrice, software, de sistem), după persistență (intermitente, recurente, permanente) și după severitate (minore, majore, critice).

Diagnosticul implică monitorizarea datelor, alarme, teste și analiză pentru identificarea cauzei radice. Tehnicile includ analiza arborelui de defecte (fault tree), analiza moduri de defectare și efecte (FMEA), întreținerea în funcție de fiabilitate (RCM) și instrumente de diagnostic software. Detectarea timpurie vizează prevenirea escaladării și prelungirea duratei de funcționare.

Prevenția și atenuarea defeciunilor cuprind întreținerea regulată, calibrarea, înlocuirea componentelor înainte de sfârșitul ciclului de viață, redundanța și proiectarea cu siguranțe fail-safe, testări riguroase, actualizări software și instruirea utilizatorilor. În contexturi sensibile, defeciunile generează evaluări de fiabilitate și raportări de incidente.

Exemple: un motor de automobil care nu pornește din cauza unei bobine de aprindere defecte; un blocaj de server cauzat de o eroare software; supraîncălzirea unui transformator din cauza degradării izolației. Înțelegerea defeciunilor susține managementul riscurilor, ingineria fiabilității și proiectarea sistemelor.