atenuarea

Atenuarea este termenul pentru procesul sau rezultatul reducerii intensitatii, amplitudinii sau energiei unui semnal sau al unei unde pe masura ce se propaga printr-un mediu sau printr-un sistem. In fizica si inginerie, atenuarea descrie scaderea de magnitudine cauzata de absorbtie, dispersie, raspandire geometrica sau pierderi in sistem.

In domeniul electronicii si al comunicarilor, atenuarea reprezinta pierderea de putere sau de amplitudine a unui semnal. Se masoara adesea in decibeli (dB); exista atenuatori proiectati pentru controlul nivelurilor de semnal.

In acustica, atenuarea sunetului se refera la scaderea intensitatii sonore din cauza distantei, materialelor absorbante si a pierderilor in mediul de propagare. Se caracterizeaza prin coeficientul de atenuare si poate fi exprimata in dB pe unitate de distanta.

In optic si fotonica, atenuarea luminii intr-un material se datoreaza absorbtiei si dispersiei. Legea Beer-Lambert descrie scaderea intensitatii I = I0 exp(-mu x), unde mu este coeficientul de atenuare liniar si x distanta parcursa.

In radiatie si medicina, atenuarea se refera la diminuarea fluxului de radiatie in materie, ceea ce afecteaza dozele in radioterapie si in imagistica. Coeficientii de atenuare si grosimile materialelor sunt utilizate pentru calculul transmiterii si pentru simularea penetrarii.

In seismologie, atenuarea semnalelor seismice reflecta disiparea energiei prin amortizare interna si scattering, generand atenuari ale amplitudinii cu frecventa.

Vezi si: coeficient de atenuare, legea Beer-Lambert, decibel, pierdere de semnal.