Altitudinea

Altitudinea este distanța verticală dintre un obiect și un nivel de referință, de obicei nivelul mediu al mării. Ea indică cât de sus se află obiectul în raport cu acest nivel și este folosită în geografie, navigație, aviație și meteorologie. În funcție de context, altitudinea poate desemna atât distanța față de nivelul mării (altitudine peste nivelul mării), cât și înălțimea deasupra terenului sau a solului.

Unitățile principale sunt metri sau picioare. Referințele uzuale sunt nivelul mediu al mării (NMM), folosit pentru a defini altitudinea peste nivelul mării, și elipsoidul terestru, util pentru altitudinile geodezice în cartografie și GPS. În practică, este importantă diferențierea dintre termeni precum înălțimea față de teren (height above ground) și altitudinea față de referința verticală, deoarece pot genera diferențe semnificative în calculul poziției.

Măsurarea altitudinii se realizează prin mai multe metode. În aviație, altimetrele barometrice măsoară presiunea atmosferică pentru a estima altitudinea indicată; înregistrările GPS furnizează altitudinea geometrică față de elipsoid; în multe aeronave, altimetrele radar oferă înălțimea deasupra suprafeței terenului sub aeronavă. Pe teren, topografia și tehnologiile de teledetecție permit cartografierea altitudinilor prin modele digitale de înălțime.

În practică, se utilizează adesea termeni precum altitudine indicată (afișată de altimetru), altitudine adevărată (corectată pentru temperatură și densitate a aerului) și alte variante specifice domeniului. Altitudinea este o noțiune centrală pentru navigație, proiectare urbană, climatologie și geodezie.