imunodepresia

Imunodepresia este o stare în care funcția sistemului imun este redusă, diminuând capacitatea organismului de a combate infecțiile, de a detecta celulele tumorale sau de a răspunde la vaccinuri. Poate fi congenitală (primară) sau dobândită (secundară) și poate afecta diferite componente ale răspunsului imun, inclusiv limfocitele T și B, fagocitele și sistemul complementului.

Formele primare rezultă din defecte genetice care afectează dezvoltarea sau funcția imunității. Există o varietate de tulburări, de la deficiențe de imunoglobuline la imunodeficiențe combinate severe (SCID). Formele secundare sunt mult mai frecvente și pot apărea ca efect al infecțiilor cronice, malnutriției sau bolilor cronice, sau ca efect al tratamentelor medicale care suprima imunitatea, cum ar fi corticosteroizii, chimioterapia, terapiile biologice sau transplantul de organe.

Simptomele comune includ infecții recurente sau persistente, infecții cu agenți oportuniști, oboseală și vindecare lentă a rănilor. Diagnosticul se bazează pe istoricul clinic, numărul și tipul de leucocite, niveluri de imunoglobuline, teste de răspuns la vaccinuri și, în suspiciile pentru forme primare, teste genetice. Testele pentru HIV sunt esențiale în evaluarea formelor secundare.

Tratamentul este adaptat cauzei. În formele primare poate include imunoglobulină intravenoasă, profilaxie antimicrobiană, tratament al infecțiilor și, în unele cazuri, transplant de celule stem. În formele secundare, managementul implică ajustarea sau oprirea agenților imunosupresori, tratament pentru infecții, profilaxie și vaccinări corespunzătoare stării imune. Prevenția se bazează pe protecția împotriva patogenilor, vaccinări adecvate și monitorizări medicale regulate.