hipertensiune

Hipertensiunea arterială, cunoscută în mod obișnuit ca hipertensiune, este o afecțiune caracterizată prin creșterea persistentă a tensiunii arteriale în artere. Este unul dintre principalii factori de risc pentru boli cardiovasculare și afectează milioane de oameni la nivel mondial, cu impact semnificativ asupra mortalității și morbidității.

Clasificare. hipertensiunea primară (esențială) reprezintă majoritatea cazurilor și nu are o cauză identificabilă. hipertensiunea secundară rezultă dintr-o afecțiune medicală sau din administrarea unui medicament (de ex. boli renale, afecțiuni endocrine, apnee în somn, anumite tratamente).

Factori de risc. vârstă, sex, istoricul familial, obezitatea, inactivitatea fizică, aportul mare de sare, consumul excesiv de alcool, fumatul, stresul cronic și comorbide precum diabetul sau bolile renale cresc probabilitatea dezvoltării hipertensiunii.

Simptome și complicații. în majoritatea cazurilor hipertensiunea este asimptomatică până la apariția complicațiilor. pe termen lung poate implica boli coronariene, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, togm de rinichi și afectări ale retinei.

Diagnostic. se stabilește prin măsurători repetate ale tensiunii arteriale în repaus, utilizând protocoale standard. evaluările pot include monitorizarea ambulatorie a tensiunii (MAPA) pentru a identifica hipertensiune de tip white coat sau hipertensiune mască.

Tratament. modificările stilului de viață (reducerea sodiului, adopția dietei DASH, menținerea greutății corporale, activitate fizică, limitarea alcoolului, renunțarea la fumat) sunt fundamentale. tratamentul medicamentos poate include inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocanți ai receptorilor de angiotensină, diuretice tiazidice și blocanți ai canalelor de calciu, adesea în combinații. țintele de tensiune variază în funcție de risc și comorbidități. urmărirea medicală este esențială pentru ajustarea terapiei și prevenirea complicațiilor.