Hipertensiunea

Hipertensiunea, cunoscută și sub denumirea de hipertensiune arterială, reprezintă o afecţiune cronică caracterizată prin creșterea persistentă a tensiunii sanguine în arterele sistemice. Valorile considerate normale se situează în jurul a 120/80 mmHg; hipertensiunea este diagnosticată în general când valorile depășesc 140 mmHg pentru sistolică sau 90 mmHg pentru diastolică, în mai multe măsurători efectuate în contexte diferite.

Factorii de risc includ vârsta înaintată, istoricul familial, obezitatea, consumul excesiv de sare, sedentarismul, fumatul și stresul. Unele afecţiuni medicale, cum ar fi boala renală cronică, afecţiunile endocrine sau consumul de anumite medicamente, pot, de asemenea, contribui la apariţia hipertensiunii secundare.

Managementul hipertensiunii se realizează prin modificări ale stilului de viață și, în funcție de gradul și factorii de risc, prin terapia farmacologică. Recomandările de bază includ reducerea aportului de sare, menținerea unei greutăţi corporale adecvate, practicarea regulată a activităţii fizice, limitarea consumului de alcool și renunţarea la fumat. Medicamentele utilizate frecvent sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), betablozantele, blocantele canalelor de calciu și diureticele.

Necontrolată, hipertensiunea poate conduce la complicaţii serioase, cum ar fi accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, insuficienţa cardiacă, boala renală progresivă și deteriorarea vasculaturii retiniene. Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și aderarea la planul de tratament sunt esențiale pentru reducerea riscului de morbiditate și mortalitate asociate.