chemilumineszente

Chemiluminiscența reprezintă emisia de lumină produsă de o reacție chimică, în care energia chimică este transformată în fotoni, de obicei fără o creștere semnificativă a temperaturii. În sistemele chemiluminiscente, un substrat chemiluminisant formează un intermediar electronic excitatare, care se relaxează la starea fundamentală, emițând foton. Eficiența și culoarea luminii depind de substrat, de mediul de reacție (pH, solvent) și de prezența catalizatorilor sau a agenților de transfer de energie.

Substraturi comune includ luminol, care produce de obicei lumină albastră în reacția cu peroxid de hidrogen în mediu alcalin; această reacție este faimoasă pentru utilizarea sa în detectarea sângelui în criminologie. Alte substraturi chemiluminiscente utilizate în biologie și medicină includ esteri acridinici, esteri de oxalat și lucigenin; multe dintre acestea servesc drept baze pentru teste imunologice și biosenzorii, datorită randamentului înalt de luminescență.

Aplicarea principală a chemiluminiscenței este în diagnosticul clinic și în cercetare, prin teste imunologice imunochemi, imunoteste (CLIA) și alte metode de cuantificare sensibile a antigenilor, anticorpilor sau a ingredientelor biologice. În laborator, luminescența este măsurată cu turbidimetre sau luminometre, adesea în microplaci sau sonde de biosenzori, ceea ce permite dinamici largi și detecții în intervale foarte scăzute.

Avantaje: sensibilitate înaltă, dinamică mare, reagimente rapide și compatibile cu tehnologii automate. Limitări: pot exista fundaluri luminoase, necesită echipamente speciale și condiții exacte de reacție, iar unele substraturi pot prezenta riscuri de manipulare și costuri.