capabilitatea

Capabilitatea este un termen românesc care desemnează ansamblul calităților, resurselor și oportunităților prin care o entitate poate realiza o activitate sau își poate atinge obiectivele. În sens general, capabilitatea cuprinde abilități, competențe, infrastructură, informații, procese și contextul în care acțiunea poate avea loc. Este folosită în psihologie, științe sociale, economie, management, tehnologie și filosofie pentru a descrie potențialul real de acțiune al indivizilor, echipelor, organizațiilor sau sistemelor.

Capabilitatea se deosebește de capacitate, care indică în mod obișnuit mărimea sau puterea unui sistem de a susține o funcție, un volum sau o ieșire (de exemplu, capacitate de producție, capacitate de stocare). Capabilitatea se referă la posibilitatea efectivă de a transforma resursele în rezultate și, în multe contexte, la libertățile reale de acțiune disponibile.

În filosofia socială, abordarea capabilităților examinează condițiile necesare pentru ca persoanele să aibă oportunități reale de a atinge funcționări dezirabile, cum ar fi bunăstarea, sănătatea, educația și participarea democratică. Această perspectivă este asociată cu Amartya Sen și a fost dezvoltată de Martha Nussbaum sub forma unei framework-uri pentru evaluarea bunăstării și justiției.

Forme și sinonime: capabilitate (singular), capabilități (plural). Sinonimele includ abilitate și competență. În utilizări tehnice, se vorbește despre capabilități ale sistemelor sau ale organizațiilor, în timp ce „capacitate” tinde să indice măsura sau potențialul fizic sau operațional.